Politica Alimentara – Sanatate, Sustenabilitate sau Profit?

Deoarece toată lumea mănâncă, toată lumea are o miză în sistemul alimentar, dar principalele părți interesate – producători de alimente, producători individuali, vânzători, lucrători la ferme și restaurante, consumatori – nu au aceeași agendă sau putere.

Una dintre ironiile absolute ale sistemului alimentar este că, în ultimii 30 de ani, prețul fructelor și legumelor a crescut mult, mult mai mult decât prețul băuturilor răcoritoare sau al fast-food-ului în general. Bineinteles vorbim despre legumele si fructele romanesti autentice.

 Ei bine, asta ne duce din nou la problema politicii alimentare și a clasei politice. Deoarece toată lumea mănâncă, toată lumea are o miză în sistemul alimentar, dar principalele părți interesate – producători de alimente, producători individuali, vânzători, lucrători la ferme și restaurante, consumatori – nu au aceeași agendă sau putere. 

 Noi, consumatorii, dorim ca alimentele să fie disponibile, accesibile, sănătoase și delicioase si nu in ultimul rand ieftine; muncitorii vor să ducă o viață decentă; producătorii și alte părți interesate din industrie doresc să obțină profit. Astfel de interese pot intra în conflict, mai ales atunci când profiturile primează asupra valorilor sociale, ale sănătății, echității și protecției mediului.

 Există motive pentru care legumele si fructele sunt mai scumpe. Și când oamenii spun că nu si le pot permite, am multă compasiune pentru asta. Cred că avem nevoie de o politică alimentară care să facă alimentele sănătoase accesibile tuturor. ” Daca privim sumele cheltuite pe subventiile facute in agricultura putem sa intelegem care sunt interesele celor care iau decizii.

 In Romania suprafete mari sunt cultivate cu porumb, grau, floarea-soarelui, rapita, cartof sau sfecla de zahar. Aceste produse „de baza” ale agriculturii sunt de fapt materii prime pentru industria alimentelor ultraprocesate (bauturi carbogazoase, dulciuri, carne, lactate, ulei rafinat,etc). Acum putem intelege de ce un hamburger si o bautura  racoritoare costa mai putin decat un kilogram de gogosari sau struguri.

Aceste subventii creaza o supraproductie si un pret competitiv al cerealelor pentru export.

Romania in anul 2019 a exportat anul trecut în ţările Uniunii Europene şi în state terţe peste 12 milioane de tone de cereale, cu un milion de tone mai mult faţă de anul precedent, încasările depăşind 2,2 miliarde de euro, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Practic am exportat materii prime ieftine si am importat mii de tone de pesticide, erbicide si ingrasaminte care le-am imprastiat in toata tara. Oare sanatatea noastra sau mediul au avut de castigat ? Datele Institutului European de Statistică – Eurostat – dar şi cele ale INS au confirmat că România a ocupat anul trecut locul 3 în Uniunea Europeană, după Franţa şi Germania, la producţia de cereale, cu o recoltă totală de 31,187 milioane de tone din care am exportat 12 milioane de tone. Agricultura intensiva are efecte negative asupra mediului, cred ca trebuie sa producem doar ceea ce avem nevoie. Aproximativ o treime din suprafetele agricole sunt folosite pentru producerea cerealelor pentru export. Daca pe aceste suprafete ar exista paduri cred ca toata lumea ar avea de castigat, dar aceste suprafete deja sunt in proprietatea unor companii straine ce nu au interes sa practice o agricultura sustenabila iar problema padurilor este una deosebit de spinoasa deoarece nu reusim sa stopam defrisarile.

În era politică actuală, metodele folosite de industria alimentară pentru a vinde produse, indiferent de consecințele asupra sănătății, sunt în mare parte necontrolate de reglementările guvernamentale. Acest lucru se datorează faptului că guvernele care sau perindat la „butoane”, au fost puternic influențate – „capturate” – de către industrie.

Folosesc „industria alimentară” pentru a face referire la companiile care produc, pregătesc, servesc și vând alimente, băuturi și produse alimentare. Deși această industrie include producători agricoli și restaurante, cea mai mare parte a discuției mele este despre companiile  care produc produsele alimentare pe care le cumpărăm de obicei în supermarketuri.

Principiile dietelor sănătoase sunt bine stabilite. Putem argumenta cu detalii, dar dietele care promovează sănătatea umană sunt în mare parte (dar nu neapărat exclusiv) pe bază de plante, furnizează calorii adecvate, dar nu excesive și reduc la minimum sau evită alimentele ultraprocesate. Astfel de diete sunt, de asemenea, mai bune pentru mediu. Poate nu sunteti de aceeasi parere dar in ultimele decenii incidenta unor boli a crescut alarmant si evident au legatura 100% cu sistemul alimentar.

Mai mult de atat suntem bombardati zilnic cu reclame la diverse produse alimentare. Aceste reclame nu fac altceva decat sa cultive niste obiceiuri alimentare nesanatoase in mare parte.  O sa intrebati ce legatura are cu politica? Ei bine si aici sutele de milioane de euro cheltuite pe publicitate sunt deductibile fiscal.

Factorii culturali, sociali și economici influențează alegerile alimentare, dar și acțiunile de marketing și lobby ale industriei alimentare. Principalul rol al industriei alimentare este să vândă produse și să returneze profiturile acționarilor; considerațiile de sănătate și de mediu sunt decisiv secundare, dacă nu chiar irelevante.

Un sistem alimentar durabil (sau, în termeni actuali, agroecologici sau regenerativi) înlocuiește substanțele nutritive extrase din sol de către plantele alimentare și minimizează efectele dăunătoare ale producției animale și vegetale asupra solului, apei și gazelor cu efect de seră.

Un sistem alimentar ideal face ca alimentele sănătoase, durabile, accesibile și adecvate din punct de vedere cultural să fie disponibile și accesibile tuturor și le permite tuturor să aibă puterea de a alege astfel de alimente, indiferent de venit, clasă, rasă, sex sau vârstă. Compensează în mod adecvat lucrătorii angajați în ferme dar și în fabricile de producție alimentară, restaurante sau retele de distributie a produselor alimenatare.

Cele mai mari probleme mondiale din ziua de azi sunt : foametea (care afectează aproximativ un miliard de oameni la nivel global), obezitatea (două miliarde și în creștere) și schimbările climatice (toată lumea). Acestea au cel puțin o cauză comună: toate se datorează parțial sistemelor alimentare disfuncționale, un termen care cuprinde tot ce se întâmplă cu un aliment de la producție până la consum. La rândul lor, sistemele alimentare depind de sistemele politice și economice. Dacă vrem să eliminăm foametea, să prevenim consecințele asupra sănătății ale creșterii excesive în greutate și să protejăm mediul, trebuie să înțelegem sistemul si să luam atitudine. Tu ce poti schimba?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: